Hoinar cu Honda CBR650R pe Transbucegi

Published by hoinaru on

Weekendul și Honda s-ar putea spune și de data asta “socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”. Când spun asta mă refer la faptul că pentru weekendul trecut ar fi trebui să testez un AfricaTwin dar am ajuns să iau în schimb polul opus, un minunat CBR 650 R!

Va spun încă de acum, articolul asta o să fie așa cum îmi place mie și cum cred că îi stă bine oricărui text, cu multe poze.

Așa cum m-au obișnuit cei de la Honda România, am primit undă verde pentru disponibilitatea motorului iar vineri la prima oră eram la MotorTeam de unde am ridicat efectiv motorul. Am parcat Hoinarul, i-am zis să nu își facă grij că o să mă întorc după el și am încălecat CBR-ul. Super entuziasmat, super încântat și nerăbdător să văd cum este, era prima dată când mergeam pe o motocicletă sport la drum mai lung.

Plecând oarecum pe grabă, pentru că deja începuse ploaia, o tradiție ca de fiecare dată când ridic câte un motor să plouă, nici măcar nu am observat că motocicleta are quick shifter. În schimb, ce am observat de laprima intersecție, au fost frânele, frânele sunt super tari, deși nu știu să va dau date tehnice. Le gășiți pe net dar vă zic, când frânezi îți rămân și grijile în urmă!

Destinația era Vălenii de Munte, clasic, întrebarea era pe unde o iau ca să nu abordez clasicul DN1. Până la Ploieșți, am urmat DN-ul dar după am continuat spre Păulești, Plopeni, Vărbilău, Slănic, Teișani și Vălenii de Munte. Pe linie dreapta era plictisitor și monoton, altul era cadrul pe care îl căutăm pentru ea, niște viraje, un apus pe un drum ceva mai de munte, știți cum este vorba cu “ai grijă ce îți dorești că ți se poate întâmplă”. Eh și dacă nu o știați, ați aflat-o acum, ba mai mult o să și vedeți despre ce vorbesc.

Mi-a plăcut foarte mult manevrabilitatea, centrul de greutate care este jos și nu își lasă deloc resimțită greutatea. Eu fiind obișnuit cu un naked, mi s-a părut foarte ușor și m-am simțit foarte familiar pe ea când mă înclinam. Aici și suspensia joacă un rol foarte important, care parcă a fost gândit pentru drumurile noastre dar totuși cu aptitudini sportive, întrucât denivelările, gropile, nu se simt chiar așa de rău atunci când treci peste ele. Ba chiar aș spune că se simte destul de fermă atunci când trebuie, suspensia!

Pentru că sâmbătă vremea a fost capricioasă și pentru că timpul nu mi-a permis, am luat o mică pauză. Însă duminică am fost pe primul drum care mi-a venit în minte atunci când am aflat că o să iau motocicleta asta la pozat și m-aș aruncă să spun, locul meu preferat, Transbucegi!

Personal, mi s-a părut locul perfect pentru motorul ăsta, defapt despre asta cred că a fost vorba weekendul trecut, de motocicleta potrivită, pe drumul potrivit, la momentul potrivit. Până pe Transbucegi am încercat iarăși pe cât de mult să evit DN1, drept pentru care am mers pe ruta Vălenii de Munte, Varbilau, Plopeni, Baicoi, DN1 și Sinaia spre Transbucegi. La tot drumul ăsta trebuie să recunosc că m-am oprit odată să îmi întind picioarele și să îmi dezmorțesc fundul, pentru că da, nu este despre confort această motocicletă și nici nu cred că își dorește asta, cu toate că sunt sigur că este mult peste multe alte modele de motociclete sport, la capitolul confort.

În schimb, ce oferă motocicletă asta este bucuria de a merge pe viraje, sentimentul plantat pe care ți-l oferă atunci când tragi de accelerație, sunetul. Nu v-am spus despre sunet, cred că este motocicleta cea mai mișto cu care am mers până acum din punct de vedere al sunetului. Ne-fiind adeptul tobelor gălăgioase, aceasta oferă “gălăgia” aceea în limita bunului simt, pe care să o auzi și să nu te deranjeze la drum lung dar să te bucuri de ea.

Este motocicleta care pe un astfel de drum te face să uiți de oricei disconfort pe care ți l-a creat, de orice problemă pe care o ai și îți aduce zâmbetul pe buze făcând ca fiecare moment petrecut în șaua ei și fiecare viteză schimbată să fie o adevărată bucurie!

Mai sus spuneam că abia târziu am observat că are quick shifter fiind pe grabă când am ridicat-o. Când am realizat că motocicleta este echipată cu unul, mi-a apărut un zâmbet oarecum malefic. Eram curios să văd despre ce este vorba, ce poate, cum este, cum lucrează, pot spune doar atât, este EPIC și pentru mine o să fie un must la următorul Hoinar!

La finalul acestui weekend mi-am mai răspuns unei curiozități, aceea de a vedea cum este o motocicletă sport la drum mai lung și mi-am întărit ideea că motocicleta bună la toate nu există. Părerea mea este că acest CBR 650 R poate fi condus lejer și de un începător și de un avansat, cât timp nu vei avea așteptări ieșite din comun pentru o astfel de motocicletă, bucuria o să fie garantată.

Categories: TestRide

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published.