Hoinar cu noul Honda CRF 300 Rally

Published by hoinaru on

Weekendul trecut, fiind unul prelungit (pentru că Rusalii), cei de la Honda România s-au gândit să îi dea o bună meritată pauză Hoinarului și mi-au oferit la test noul Honda CRF 300 Rally.
M-a bucurat foarte mult această oportunitate și faptul că în sfârșit o să testez o motocicletă care îmi va permite să o iau pe coclauri, lejer.

Honda

CRF 300 Rally a fost prima motocicletă cu care m-am dat pe Adâncată la Honda Track Days și am fost plăcut suprins de ciclistica ei, de feedback-ul pe care suspensia îl avea și chiar mă gândeam că mi-aș dori să o testes într-un mediu mai cotidian.

Am luat motocicletă vineri dimineață de la MotorTeam, o dimineață “frumoasă”, întunecată și cu ploaie constanță și măruntă. Cadrul perfect pentru a ridica o motocicletă nouă. Fără să mă plâng prea tare, pe semi grabă, mi-am luat rămas bun de la Hoinar și am plecat la drum. Am plec spre Vălenii de Munte, locul unde defapt s-a cam întâmplat tot procesul de testare, Vălenii de Munte și împrejurimi.

Din Drumul Taberei până la Băneasa, pe ploaie non stop mi-am dat seama că deși eram destul de plouat mănușile mele încă nu erau ude, asta pentru că acest CRF are un set de handguards care sunt mai utile decât am crezut eu! Mi s-au părut foarte bune atât pentru vânt, cât și pentru ploaie, aparent.

Cum îmi place mie să îi spun, cred că motocicleta asta este profesorul perfect! Este motocicleta care te poate învăța atât pe stradă cât și pe off-road. Suspensia moale cu o cursă generoasă, plus greutate redusă o fac să fie pe stradă un fel de norișor pe care plutești. Cred că pentru drumurile noastre se potrivește la fix acest gen de motor.

Am plecat la drum cu gândul că este o motocicleta de 300 cmc și că nu poți avea așteptări de viteză sau alte depășiri din scurt. Te învață să mergi în plajă de turație corespunzătoare că să poți aborda o depășire fără probleme. La drum întins, o viteză de croazieră rezonabilă ar fi undeva la 100-110, ceea ce mi se pare decent și mi se pare că te ajută să te concentrezi mai mult asupra drumului, să ai timpi de reacție mai rapizi în diferite situații mai puțin plăcute, să spunem așa. Protecția împotriva vântului este și ea una destul de bună, eu având 1.75, am simțit vântul undeva în zona gâtului.

Șaua a fost un alt factor care mi-a plăcut, întrucât în comparație cu șaua Hoinarului (CB600F PC41) care este o șa cu spumă de comfort, șaua CRF-ului mai mică, mai îngustă și mai scorțoasă, atenție, am spus pare, pentru că în realitate aceasta este destul de moale și comfortabilă, să avem în vedere că este o șa din zona de enduro. Că tot suntem la acest capitol, ceea ce am observat imediat ce m-am urcat pe ea a fost poziția, dreapta și lejeră, fără dureri de spate sau fără tensiune asupra brațelor.

Odată ajuns la Văleni, am început să colind zonele pe care le știam destul de bine dar am descoperit peisaje la care Hoinarul nu putea ajuge. Este vorba despre zona de off-road, de fapt locul unde această motocicletă excelează și când spun asta, mă refer la faptul că eu habar nu am să mă dau pe măsura acestei motociclete. Contrar zonei de stradă, unde viteză este limitată și poate părea inofensivă, pe off-road situația este total diferită, motocicletă devenind un mic drăcușor în mediul ei propice.

Dacă ar fi un lucru pe care îl am de obiectat, este suspensa, aceasta pe drum asfaltat este foarte comfortabilă, însă pe denivelări, namoale și alte hârtoape la viteză, aș fi simțit nevoia de a avea o suspensie ceva mai rigidă. Aceeași nevoie am simțit-o și la frânarea pe față, furcă având o cursa destul de lungă, ai senzația că nu se oprește sau că frânarea nu este foarte eficientă, fiind doar o senzație. Un alt lucru care te învățat această motocicletă, frânarea combinată, spate/față.

Drumul meu inițial pentru această motocicletă era defapt Tabla Buți, însă vremea nu a ținut deloc cu mine, ba chiar am încercat să merg spre Muntele Roșu, eventual Cabana Ciucaș dar din nou, vremea nu m-a ajutat deloc. Cu toate astea am apucat să testez puțin și zona virajată din spre Cheia, zonă pe care am mers cu zâmbetul pe cască, pardon, sub cască. Motoreta asta are o ciclistică fenomenală, iar cauciucurile cu care a venit echipată nu sunt în tocmai cele mai potrivite pentru drumuri virajate, cu toate astea a mers ca unsă, vorba aia “Honda’i Hondă!”

După 4 zile de mers pe această motocicletă și undeva la aproape 600 km, pot spune că singurele lucruri pe care le-aș putea obiecta sunt faptul că mi-ar plăcea să aibă ceva mai multă putere și posibilitatea reglării suspensiei. Este o motocicletă versatilă care îți permite să înveți să te dai atât pe stradă cât și pe off-road. Pentru date technice și alte întrebări de finanțare cred cei de la Honda România va pot sfătui mai bine, zic!

Categories: TestRide

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published.