Pofta ce-am poftit-o, este acest Honda Africa Twin
De când am fost la Honda Track Days, mi-am dorit să conduc Africa Twin-ul nou! Țin minte că de ea am fost cel mai impresionat din toate punctele de vedere. În cele din urmă mi-a venit și mie rândul la acest motor. Nu l-aș numi review, pentru mine este mai mult plăcerea de a cutreieră diferite locuri și a hoinări in căutarea cadrului perfect.
Atât de mult mi-a plăcut acest model, în cât știam exact locul și scenariul unde îl voi poza și ca să fie treaba, treabă, pe ultima sută de metrii am mai adăugat o destinație. Cele două locuri unde am crezut eu că o să se încadreze de minune au fost Fierbătorile De La Berca, din județul Buzău și bine cunoscutul Transalpina. Am avut companionul perfect pentru un astfel de drum, mai lung.
La Fierbătorile De La Berca, văzusem că se poate ajunge relativ ușor și că se poate intra cu motorul. De ce am vrut aici? Pentru că este una dintre locațiile care încă au vulcani noroioși activi și care îți oferă acel mediu de Planeta Marte. Evident că nu a fost așa ușor, mai ales că GPS-ul a preferat să mă ducă mai “după vișin” așa. Din orașul Berca am făcut stânga la un moment dat și am ajuns pe un drum neasfaltat, forestier. Am urmat drumul și am ajuns intr-un vârf de deal, unde nu era nici urmă de vreun vulcan, ei bine, asta nu ar fi în totalitate adevărat, întrucât undeva în depărtare se zăreau Paclele Mici, o altă locație cu vulcani, dar nu era locația mea. Cu toate astea, m-am oprit pentru câteva minute fiind captivat de priveliște și mediul înconjurător.
M-am mai consultat puțin cu “Gabrela”, doamna GPS și am făcut cale întoarsă. Pe același drum forestier, plin de bolovani și pe alocuri câte o soava. Nu că aș fi eu vreun endurist, nici pe departe, însă cu modurile pe care Honda Africa Twin le are, aș spune că face lucrurile să pară MULT mai simple și ușoare de cât sunt, iar în completarea acestor moduri vine suspensia care este într-un mare fel. Am avut același sentiment pe care l-am avut la CRF 300 Rally, că și când aș fi mers pe niște nori. Doar că de data asta cu 235kg și ceva, plus eu. Eu am avut la dispoziție modelul cu cutie manuală și suspensia reglabilă tot manuală și pot spune că a fost o reală plăcere să merg cu ea pe un drum neasfaltat. Defapt pentru astfel de drumuri este minunată, mai ales pentru unul ca mine care nu excelează în zona de enduro.
Într-un final, ajung la locul propus și în primă faza sunt uimit de ce găsesc. Un al treilea loc cu vulcani noroioși activi, habar nu aveam de ei și ce mi se pare de apreciat este faptul că deși nu este un loc îngrijit, la care să plătești taxa la intrare și care să fie păzit de un paznic, este un loc FĂRĂ GUNOAIE, tare plăcut suprins am fost. Îmi desfac tot harnașamentul și mă apuc de treaba, soarele începe să se mai domolească și încep să explorez diferite cadre. E fain, e faină motoreta, este fix ceea ce mă așteptăm să fie, mare, impunătoare, fioroasă și arată foarte bine în poze, iar mediul în care eram era perfect pentru ea.
Deși locul ăsta merită mai mult exploatat din punct de vedere foto, nu am zăbovit prea mult și am plecat înapoi spre Ploiești, acolo unde am și rămas peste noapte, de unde urma să plec a două zi spre Transalpina. A fost a doua oară în viață mea când mergeam pe Transalpina și prima dată pe motor.
Am urmat clasicul drum Ploiești – Târgoviște – Autostrada – Dealu Negru – Novaci și Rânca. Deși nu sunt fan atât de mare a mersului pe autostradă cu motorul, de data asta mi s-a părut o oportunitate faină să experimentez protecția la vânt pe care o poate oferi Africa Twin-ul. Țin să menționez că modelul standard vine cu un parbriz micuț, care sunt sigur că are eficientă în potriva vântului undeva spre zero, însă modelul de față, are un parbriz aftermarket de la Puig instalat, care și-a făcut treaba foarte bine. Pe autostradă cu motorul ăsta, e că și când te-ai așeza pe fotoliu și ai aștepta să se termine autostrada. Spun asta pentru că Honda Africa Twin vine cu cruise control, care este mană cerească la drum lung și pe porțiuni de drum care îți permit să setezi o viteză de croazieră.
Prima oprire a fost pe Dealul Negru, mai exact, unde credeți? Exact! La micii din Dedulești, unde evident că am băgat doi mici pe pat de muștar, mi-am tras sufletul oleacă și am plecat mai departe.
Deși am făcut doar trei opriri, iar cea mai semnificativă a fost pentru alimentarea mea, pot spune că am simțit nevoia de nenumărate ori să merg în picioare pe scărițe pentru că îmi amorțea fundul. Recunosc, șaua bat-o vina este scoarță de copac, noroc că se merge pe motorul asta în picioare atât de fain că de fiecare dată când treceam prin câte un sat (și au fost o grămadă) salutăm frumos și elegat lumea, precum Prințesă Sisi.
Deja când am început să urc spre Rânca, au început virajele și să te ți băi nene, că trage Africa Twin-ul ăsta că eroul, din toate treptele, din toate turele și toate pozițiile! Trebuie să recunosc că deși este o motocicletă manevrabilă, greutatea se simte destul de bine, atât pe viraje, cât și la viteze mai mici sau pe teren accidentat. Cât ești cu gazul pe ea o să mearg, unde și cum știe ea mai bine dar o să meargă. Având un centru de greutate destul de sus, are tendința pe off road dacă tragi mai tare de acceleratie să nu fie așa de plantată că un GS spre exemplu, dar cu siguranță mult mai nărăvașa. Din nou, aici ține de skillul fiecăruia.
Odată ajuns în Rânca, mi-am luat camera în primire, fiind prima dată când plec la drum cu o motocicletă de test și innoptez pe drum. Mi-am lăsat din bagaje, m-am îmbrăcat mai lejer și am plecat la pozat. Băi și am pozat și am pozat și din față, și din spate și din lateral și peransamblu și cu Parângul și tot ce trebuie…
Fix în ziua aceea îmi povestise un amic cât de fain este dacă am norocul să prind vreme bună că să văd apusul, era clar că nu există nici-un impediment meteorologic, fapt ce întrevedea cel mai fain apus văzut vreodată! Eu tot am mai spus că lumina de la apus mi se pare magică, am prins și răsărituri și parcă nu este același lucru…Așteptam să coboare soarele în poziția perfectă că și când aș fi așteptat, copil fiind să vină Moș Crăciun cu cadourile sub brad. Vă zic, așteptarea mea nu a fost deloc exagerată și o să vedeți de ce.
A fost printre cel mai memorabile momente de anul asta petrecute în compania unui motor și sunt recunoscător pentru asta, pentru oportunitatea de a testa toate aceste motoare și de a merge cu una dintre motocicletele mele favorite. Pentru asta pot doar să le mulțumesc celor de la @Honda România pentru că sunt oameni!
În incheire, pot spune că a fost fix ce mă așteptăm să fie și chiar mai mult acest Africa Twin. Este motocicleta care mi-a transmis emoțiile cele mai puternice în cea mai brută formă a lor. Am trecut de la o stare la alta și pot spune că de fiecare dată când băgăm mâna în gaz mai tare, îmi dădea două palme și mă trezea la realitate. Da, este grea și se resimte asta, mai ales pentru o persoană de 1.75m, dar este încă un lucru care te învață această motocicletă, să îți gândești fiecare parcare, fiecare oprire și fiecare plecare.
De când am condus-o pe Circuit la Adâncată am zis că este motocicletă care mi-a plăcut cel mai tare și abia așteptam să o conduc iarăși. Îmi mențin punctul de vedere și sper foarte tare să nu fie ultima dată când am avut ocazia să conduc acest motor.
Până atunci hoinăreală plăcută va doresc și toate cele bune!
0 Comments