Hoinar la Honda Track Days

Published by hoinaru on

A trecut ceva vreme de când nu am mai povestit și asta nu pentru că nu am mai hoinărit sau pentru că nu am avut ce povesti, ba din contră, Hoinaru a avut parte de multe dar de data asta este vorba despre o experiență unică, pentru mine mai mult.

Acum un an, când abia publicasem blogul, dintr-o joacă de-a tagul pe Instagram-ul celor de la Honda România, am observat că una dintre postări chiar le-a plăcut și au share-uit-o. Am fost maxim încântat, după care ușor, ușor am tot discutat și le-am spus că fiind pasionat de marca în sine și de fotografie, mi-ar face plăcere că atunci când mai au evenimente să îmi spună si mie. Mi-au cerut datele de contact și a rămas că mă vor contacta ei.

Acum o săptămâna pe la finalul programului de lucru primesc un telefon și răspund, așa oarecum sec, cum răspund telefoanelor necunoscute, așa sunt eu mai din peșteră….

Mare mi-a fost mirarea când s-a prezentat, “Sunt Mihai de la Honda România și am întârziat unpic, un an, cu telefonul”, în momentul ăla mi-a apărut zâmbetul de tâmp pe față, fără să știu despre ce era vorba. Pe scurt, mă sună să mă invite la Honda Track Days pe circuitul MotorPark de la Adâncata. Nu are rost să fiu cocoș și o să fiu sincer, am radiat de bucurie câteva zile la rând și pentru restul zilelor a rămas entuziasmul și nerăbdarea care erau din ce în ce mai insuportabile pe zi ce trecea.

Este 29.05.2021, data la care eu eram programat. De vreo două zile ploua non-stop, clar că nu era o dilema dacă să merg sau nu, eram în dubii dacă să plec cu Emil(mașina) sau cu Hoinaru. Cum Bunuțu este sus și le vede el pe toate, până la or 3 după amiază, vremea părea să fie bună. Alegerea cu ce merg era clară, cu Hoinaru, mai rămâne cu ce ma îmbrac și aici deși ar părea că m-am decis ușor, nu a fost chiar așa dar am luat cea mai groasă geacă de moto a mea, un Alpinestars Andes. Plec la drum, toate bune și frumoase, nu îmi era frig, nu mai ploua, asfaltul era semi uscat și spre Adâncata părea că soarele era la el acasă. Cum nu sunt fan al mersului pe autostradă am zis sa imortalizez momentul, mai ales că era o dimineață cu lumină foarte faină.

Ca să nu mai zic că în drum spre circuit am găsit ceva câmpuri interesante cu MACI, așa cum ne place noă, pe coclauri.

Odată ajuns la circuit îi întâlnesc pe Mihai și Ștefan cei cu care de fapt vorbisem și anul trecut de pe contul de Honda România, doi super băieți! E fain sentimentul ăla când ajungi efectiv să întâlnești oamenii pe care i-ai descoperit prin intermediul internetului. Mă fac comod, îmi iau o cafea, scot pozaciu din dotare și hop spre pit lane, locul unde se aflau rudele Hoinarului.

Să va fac cunoștință cu ele: CBR1000RR-R Fireblade, Africa Twin, NC750X, CB500X, CRF300 Rally, CBR650R, CB650R, Forza 750, Forza 350, Rebel 500, Rebel 1100 si mezinul Monkey-ul.

La înscriere aveai voie să îți alegi 3 modele pe care voiai să le testezi și vă jur că nu mi-a fost ușor deloc. Iar alegerile mele au fost în felul următor: CBR1000RR-R Fireblade, Africa Twin și CB650R, fix în ordinea asta. Odată ajuns acolo, evident că fix la intrarea pe pit lane am dat cu nasul de “elefantul” din încăpere, CBR1000RR-R Fireblade. Am ales motorul ăsta cu gândul că niciodată nu o să am așa ceva și atunci măcar să văd cum este un asemenea motor într-un mediu controlat. În lotul prezent de Honde, acest Fireblade era exact așa cum era tipa aia cea mai mișto din clasa. Arăta bine, bine de tot, avea Akrapovic, avea cel mai lat cauciuc pe spate, avea furcă Ohilins, frâne Brembo, le avea pe toate!

Ca într-un final să mă mai dezmorțesc puțin și să realizez că nu este îndeajuns  sa fie potentă doar pe circuit. Hai că o să fiu sincer, e că și cum ați vedea colega de spuneam mai sus, la întâlnirea de 10 ani și îți dai seama că nu mai este chiar așa wow și că nu doar frumusețea și potența contează, așa că am renunțat la dorința nebună de a mai merge cu Fireblade-ul și am lăsat restul oamenilor să își facă damblaua (și nici nu mi-au ieșit toate măselele de minte).

Puțin bulversat de decizia întrebării “Cu ce motor să încep?”, îl întâlnesc pe Ștefan, care îmi propune să încerc CRF 300 Rally. O motocicletă care îmi atrăsese atenția dinainte să vin la acest test drive dar căreia nu i-am dat atenție. Îmi spusese că este super fun și că deși are un motor mic, este o motocicletă cu care poți foarte ușor să îți faci weekendul atât pe străzile publice cât și pe un coclaur.

Începe sesiunea de briefing ținută de BMR Team, echipa de curse motociclism viteză fondată în 2018 cu participare în campionatele și cupele românești și est-europene. O ședința foarte utilă pentru mine, fiind pentru prima dată când mă dădeam pe un circuit și habar nu aveam regulile de bază.

Fiind în grupa a doua, am avut timp de vreo 10-15 minute să mă gândesc cu ce încep, drept pentru care am decis că CRF300 Rally, mezinul familiei să îi spunem așa, o să fie primul cu care voi intră pe circuit. Am încălecat, am ridicat cricul și în primă fază am fost tentat să îi dau pedală, în trecut am avut un CR 250 2t care avea o poziție și înălțime asemănătoare și care pornea doar la pedală, ne-având buton de pornire după care mi-am dat seama că suntem în secolul 21 și că este ok, avem buton. Un bord destul de fain, cu afișaj clar și vizibil fiind ridicat în câmpul periferic, cu indicator de trepte și indicator de schimbarea treptelor. Mi s-a părut amuzant și plăcut în același timp pentru că era destul de înalta și în același timp foarte manevrabilă pe viraje, foarte elastică. Protecția la vânt este foarte bună (eu având 1.75), poziția în șa este relaxantă și deși pare o șa incomodă am fost plăcut surprins să văd că este destul de comodă, cel puțin în minutele în care am avut posibilitatea să o testez.

Următoarele două au fost CB650R și CBR650R, cu CB-ul aveam o oarecare curiozitate să văd cât de difierit este față de Hoinar, practic fiind bunicul lui. Cu toate astea nu eram foarte entuziasmat de noul CB, îmi place noul design pe care l-au adopta neo sports café și cam atât. După primele două viraje în care am tras de accelerație, am mai pus o frână, m-am mai lăsat pe un viraj si am realizat că singura asemănare dintre CB600F (Hoinarul) și CB650R este faptul că sunt naked.

M-a surprins plăcut, atât puterea care este distribuită foarte fain pe toată plajă de turație și mult mai liniar ca CB600F, frânele care mi s-au părut mult mai prompte, ghidonul mai lat care îți oferă o manevrabilitate mult mai faină, ce să mai, per total altă motocicleta, mai nouă și mai rafinată.

Să trecem la lucruri mai sportive zic, practic la fratele CB-ului, CBR650R. De data asta cu semighidoane, carenă și MULT mai aplecat. A fost a două oară în viață mea când am mers pe o sportivă și prima dată când am mers pe circuit cu așa ceva. Mie îmi place foarte mult să mă dau pe viraje în general, iar CBR650R m-a făcut să mă simt ca și când făceam asta de ceva vreme bună. Îți oferă aceea încredere pe viraje și în același timp lejeritate, a fost foarte fun și intens sentimentul pe care mi l-a oferit această “Lady în red”.

În cele din urmă am ajuns la motocicleta, care personal mi-a zguduit așteptările, care efectiv mi-a lăsat un gust amar pentru că momentan nu mi-o permit, dar știu că mi-o doresc, Honda Africa Twin Adventure Sports. Venisem cu preconcepția că este prea mare pentru mine și că nu o să îmi placă, că este prea înalta și că nu voi putea sta bine pe ea, că nu o să fie așa de manevrabilă, tot felul de “că-uri” care ar fi pus-o într-o lumină proastă.

Efectiv mi-a șters toate aceste preconcepții și a deschis lumina care a rămas aprinsă pe această motocicletă în viziunea mea. Mi-a plăcut tot la ea, cum trage, poziția pe care o ai pe ea, protecția la vânt, bordul care este pozitionat sus și este foarte vizibil, ciclistica pe viraje și feelingul overall m-a făcut să zâmbesc de când m-am urcat pe ea și până când m-am dat jos, a fost efectiv o plăcere la superlativ. Mi se pare că le combină pe toate, putere, look, comoditate, accesibilitate, are cam tot ce îmi doresc.

Este fix genul ăla de motor care îmi plăcea mie, care îți permite atunci când mergi pe stradă și vezi un copac pe câmp ce crezi tu că s-ar vedea fain într-o fotografie, să faci brusc dreapta, pe acea potecă cu nămoale și alte hârtoape fără să îți faci griji. Este genul de motor care are factorul hoinar, este motorul care m-a făcut să zic că el o să fie viitorul Hoinar!

Felicitări Honda România pentru un eveniment complet și pentru o experiență unică, cel puțin pentru mine. Primul lor Track Day organizat și prima mea experiență pe circuit în Raiul Honda.

Este o experiență foarte faină, pe care cei de la Honda au făcut-o posibilă, de a testa diferite modele într-un timp atât de scurt, într-un mediu bine organizat. Cred că așa îți poți forma cel mai bine o părere vis-a-vis de motocicleta care ți se potrivește, iar Honda România a reușit să facă asta foarte bine și tind să cred că și pentru ei este un mod concret de a arăta ce pot oferi.

Îmi doresc și sper să nu fie ultima dată când o să mai am de-a face cu un circuit și îmi doresc cu tărie să se mai ivească ocazia unor astfel de teste și de ce nu, pe viitor poate voi reuși să aprofundez mult doritul Africa Twin, de data asta într-un peisaj ceva mai potrivit pentru el.

Vom vedea în viitor dacă se va concretiza sau nu. 😊

Categories: Povești

0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published.