Ceva Obișnuit
Înca dinainte să am motor știam că ruta București – Vălenii De Munte – Cheia – Brașov este o rută frecventată de motocicliști. Iar asta în principiu pentru că drumul este bun (mai puțin porțiune de serpentine la hotarele dintre Prahova și Brașov), viraje de tot felul iar peisajul este foarte mișto!
Țin minte că în vacanțele de vară stăteam la bunica, într-un sat de dinainte de Văleni, la vreo opt kilometrii, iar casa ei este fix lângă gară. Unde evident este și o trecere la nivel cu calea ferată. Asta este momentul ăla în care mă bucurăm că noi în România nu am “descoperit încă secretul ” a cum să faci aceste treceri să fie la nivel cu asfaltul, drept pentru care de fiecare dată când treceau motociclistii îi auzeam și ieșeam entuziasmat la poartă cu aparatul să le faca poze. Mamă, era atât de palpitant pentru mine și atât de plăcut sentimental că de multe ori rămâneam cu aparatul în mâna și uităm să mai fac poze, dacă mă mai și saluta câte unul, deja ziua aia era un mare WIN pentru mine!
Să revenim la oile noastre, eram la rută. Am plecat din Văleni, așa cătinel, copăcel spre Cheia în prima fază, cu oprire la Măneciu. Aici dacă nu ați fost niciodată la baraj, puteți merge doar că este o porțiune de unu – unu și jumătate kilometrii unde drumul este forestier, așa că țineți cont de asta. Dacă totuși decideți să nu mergeți, va puteți opri în pădurea de mesteceni unde sincer să fiu eu cred că este mai fain că la baraj pentru că și aici puteți cobor prin pădure până la lacul barajului. Așa cum îmi stă în caracter, dacă îmi place locul fac câte o poză să îmi rămână în minte și plec mai departe.
Ajung la Cheia și chiar trec, la câțiva kilometri, din drumul principal fac dreapta dintr-o dată, nu de nebun, ci spre Muntel Roșu, este păcat să treci pe lângă el fără să dai o fugă până sus. Până să ajungi sus ai parte de niște serpentine strânse iar pentru cei care știu cum era drumul acum ceva vreme,(o potecă cu urme de asfalt) țin să va spun că este asfaltul că’n palmă. Aici este locul de început al unor trasee montane de parcurs pe jos, încântătoare, spre Vârful Ciucaș, Gropșoarele și altele, le-am parcurs pe cele menționate și va promit că priveliștea chiar este superbă. Evident că și aici am zăbovit pentru câteva poze și am plecat mai departe spre destinația finală, Brașov!
Îmi place mult Brașovul, are ceva din Văleni doar că la superlativ, este înconjurat de munți, multe zone cu priveliști minunate, tot felul de trasee și are Poiana Brașov. Drumul dintre Brașov și Poiană este că un drum de relaxare către o fotografie asupra orașului, spun asta pentru că asta am simțit și asta am făcut.
0 Comments