În dum spre Haleș
Săptămâna asta ba a plouat, ba a fost foarte frig, în așa fel încât nici eu nu am avut chef de ieșit cu motorul, care vorba aia am cam trecut sezonul de iarnă cu echipamentul de ski, pe Hoinar.
Am consultat puțin prognoza meteo pe diferite site-uri și evident l-am urmărit și pe Busu, neiertat, nu de alta, dar mă amuză cum îl îmbracă ăștia uneori. Așa am aflat că sâmbătă este singură zi din săptămâna asta în care o să fie cât de cât mai ok pentru plimbat.
Cu toate astea era să mă ia prin surprindere vremea, pentru că și vineri după amiază a fost frumos afară. Dar am fost pe faza și am sărit călare, repede, pe Hoinar. Din Vălenii de Munte am luat-o spre Varbilău, așa prin diferite sătuce, cu gândul la un lan de grâu și lumină de apus. Evident că am găsit ce am căutat.
Să revenim la sâmbătă, ziua aia frumoasă în care știam că o să ies dar habar nu aveam unde, da nu că habar nu aveam, luasem în calcul chiar să mă plimb în Vălenii de Munte așa de la o benzinărie la altă, oricât de trist ar suna asta. Noroc cu băieții de la www.motoroute.ro de la care am aflat unde voi merge în această însorită sâmbătă, în sfârșit, așadar Măgura – Haleș să fie!
Am anunțat vălenarii și nu am stat foarte mult pe gânduri că pe la prânz am plecat la drum. Numai bine ce făcusem o parte din acest drum weekendul trecut, cel puțin până la Bâscenii de Jos. De acolo de unde săptămâna trecută făcusem stânga spre Întorsura Buzăului iar acum dreapta spre Buzău.
Imediat cum am ieșit din Cislău am avut parte de un drum drept care împarte un mare câmp în două, nu știu dacă fix în două, în trei sau în nouă dar îl desparte sigur iar undeva în zare se vedeau tot felul de dealuri, motiv pentru care ne-am oprit în drum să “ne odihnim”.
După aceste zone drepte am întâlnit și opusul dacă se poate spune așa, partea dintre Viperești și Ciuta. Mai auzisem la băieți de acest loc despre care chiar îmi spuneau că sigur o să îmi placă, fiind un fel de târg de viraje. Găseșți aici tot felul de viraje, și mai așa și mai așa și mai pe negru și mai pe alb și mai strânse și mai late. Pe fiecare dintre ele le-am savurat în mod egal, aproape.
Nu am mai mers mult că am făcut din drumul principal dreapta, practic eram la Măgura și intrăm pe drumul spre Haleș, pe care imediat cum am intrat am început să urcăm. Nu a durat mult până să fiu încântat, era un fel de drumul dintre Viperești și Ciuta dar la superlativ, atât din punct de vedere al pădurii cât și din punct de vedere al virajelor dar mai îngust și cu destul de mult nisip.
Citisem în articolul de la motoroute.ro despre această atenționare și pot confirmă faptul că drumul pe alocuri are porțiuni cu pete de nisip iar pe marginea drumului în proporție de optzeci la sută și chiar porțiuni de asfalt decofrat plin cu pietriș. În rest asfaltul este destul de bun dar mare atenție la cele mai sus menționate.
Sunt diferite luminișuri de unde se văd dealurile Buzăului super fain, că o vedere live, gratuită pe care să ți-o poți face singur, cu telefonul, camera sau drona. Așa am surprins eu ultimul moment în care după ce am pozat cu camera am zis să mă joc puțin și cu drona și m-am jucat până când am rămas fără elici, a fost 1 – 0 pentru copac, “așa e în tenis!”
0 Comments