Vadu
Am ajuns aici neplanificat, asta pentru că locul în care planificasem să ajung era Năvodari, la un eveniment auto. Doar că după o zi de lenevit pe plajă parcă nu mai aveam stare și aș fi mers undeva dar nu prea cunoșteam zona. Întâmplător văd pe Instagram o fotografie cu o plajă pustie și imediat s-a aprins beculețul în cap, VADU! Citisem cu ceva vreme în urmă despre acest loc și virginitatea lui.
Eram curios să văd ce părere au oamenii care au mai fost acolo și dacă au fost cu motocicleta. După câteva minute de research am citit și pro și contra, contra nu din cauza locului din fericire ci din cauza oamenilor din nefericire. Cum din fire sunt un “Toma Necredinciosul” am decis totuși să trag o tură până acolo. Am dat câteva search-uri pe Maps și cel mai plauzibil mi s-a părut “Plaja Vadu” fără să fiu foarte sigur dacă asta este zona unde trebuie să ajung sau nu. Este un drum destul de simplu, nu cel mai bine asfaltat dar nici cel mai rău, este suportabil. De la Năvodari până acolo faci în jur de 40 minute dacă mergi așa la plimbare. A fost chiar semiplictisitor până la un moment dat când din drumul asfalatat am făcut dreapta pe un drum forestier, destul de prăfuit. Era o zona industrială sau ce mai rămăsese din ea. Drumul forestier a ținut câteva sute de metri pentru că imediat am întâmpinat un drum de beton vechi pe care încape câte o mășînă pe rând. Din loc în loc erau spații unde te poți opri să treacă mășină din celălalt sens.
De-o parte și de cealaltă a drumului se vede un verde păpuriș și linia orizontului. Eram chiar încântat și mă gândeam că lanțul Hoinarului o să fie fericit pentru că nu va avea foarte mult de suferit, m-am încântat degeaba pentru că după câțiva kilometrii am dat de dragul nisip, de tot felul de poteci cu nisip fin, cu nisip bătătorit, cu nisip uscat și ud.
Am mers până aproape de restaurant, că doar unul singur este. Am parcat mi-am luat bagajul și am luat-o la picior de-a lungul plajei. Da, da, da, asta este plaja aia care îmi place, este “la mare” unde să îmi placă și mie! Este liniștit, cu oameni ici colea, sincer destul de curat, nu am văzut gunoaie iar persoanele care stăteau cu cortul erau destul de bine gospodarite. Peisajul deși este sălbatic și foarte stufos, este destul de liniștit.
Acum nu știu dacă faptul că nu sunt atât de atras de mare a avut un rol important în faptul că deși este o plajă curată, liniștită, nu foarte populată, eu nu am fost așa atras de plajă sau mare cât mai mult de toate cărările pe care acest loc le are. De toate intrările pe plajă care par așa ca un portal către vara, poarta aia spre libertate. Multe cărări care mai de care mai misterioase și pe care nu pot spune că am apucat să le hoinăresc prea mult, drept pentru care acest loc o să fie unul la care cu siguranță mă voi întoarce.
Și mă voi întoarce tot cu Hoinarul dar de dată asta și cu un cort!
0 Comments